ascuns dupa perdele..

Mi-e dor..

Mi-e dor de mare. Nu stiu ce m-a apucat, dar asta simt. Eu.. eu sunt omul muntelui, cel care se topeste pe carari de creasta, unde cerul intalneste pamantul, unde timpul bate dupa alta masura, unde totul e altfel, e mai pur si mai curat. Dar marea.. marea mereu a fost ceva de neinteles pentru mine. Ceva ce trebuie cucerit, ceva ce trebuie sa te accepte, sa te lasa sa o intelegi, ceva fara de care nu ai fi complet.

Si.. acum sa va sun un secret. Sunt gelos. Ba nu, sunt invidios. Ba nu, nu sunt. Sunt.. inciudat.. Nici asta nu ma descrie. Reformulez.. mi-as dori sa stau la mare. Sa o vad mereu, in toate anotimpurile, in toate culorile, vara intesata de toti si toate; iarna dezolanta in linistea ei, lasata sa fie ea, rece, distanta, superioara.

Pe mine ma bine-dispun draperiile, perdelele, camerelor de la mare. Ce fetis ciudat am.. Si cu toate astea, asa e. Mi se pare atat de intim sa te furisezi in spatele lor. Si peste tot unde am stat, au culori calde pastelate, si in soarele puternic de amiaza te imbie la relaxare, la meditatie. Pentru mine sunt poarta spre alt univers. Si cand vrei sa evadezi te strecori langa geam si arunci o privire afara. Si vezi toata agitatia si multimea si zgomotul si zambesti. Lasi draperia si esti iar in lumea ta. Ce ciudat; ceva atat de subtire imi confera un sentiment atat de puternic de protectie.

Ma uit in jur.. fereastra usa, patul cele doua noptiere, televizorul suspendat si fotoliile. A da.. si perdelele. Oare la cate discutii au asistat? La cate ore de pasiune nebuna de saruturi patimase si-au adus aportul protejand pe alesii lui Cupid de ochii iscoditori? La cate promisiuni desarte si certuri din nimic au fost martore? Si acum, eu stau aici si le analizez. Ce om ciudat.. sa vii la mare si sa analizezi perdele. Si totusi, marea nu e doar distractie, marea e ca un cant de sirena, te cheama te vrajeste te pacaleste, mereu promitandu-ti ceva si apoi intrecandu-se pe sine. Nu mereu. Dar o face.

Si miroase atat de bine.. si suna incredibil. Si a pescarusi, si a valuri, si a agitatie, si a mine. Caci si eu sunt acolo.. un om al muntelui, cu pasii rataciti in nisip, si stersi de valuri sarate.. un om ce se furiseaza in alte lumi, ascuns dupa perdele..